Există persoane care vin în terapie pentru că sunt nemulțumite de relația cu soțul, iubita, mama, copilul, soacra, colegul de la muncă etc. și au dorința arzătoare ca în urma terapiei, acest celălalt să se schimbe, să se comporte diferit, să se "alinieze" la dorințele lor, astfel încât ei înșiși să nu mai simtă nici un disconfort sau suferință. Cu alte cuvinte, au așteptarea ca efortul pentru bunul mers al relației și pentru schimbare să-l facă celălalt, nu și ei.
De asemenea, sunt părinți care vin la psiholog cu dorința de a “repara” copilul, care se așteaptă să se întâmple un fel de miracol în urma căruia copilul să devină peste noapte “cuminte” sau cumva, într-un anume fel, fără ca ei, în calitate de părinți, să fie parte activă în această reparație sau de ce nu, în acest miracol.
Povestea sună ca și cum ar exista un buton magic, pe care dacă îl apeși, problemele se rezolvă, se schimbă, se evaporă, în timp ce tu ești scutit de vreo responsabilitate personală. Însă, a te concentra pe celălalt și pe ce ar putea face el ca să-ți asigure fericirea mult visată, nu te va ajuta. Mai devreme sau mai târziu, aspectele și părțile din interiorul tău (și din relație) cu care nu dorești să ai de a face și de care încerci să scapi, pe care vrei să le "mușamalizezi" sau pretinzi că nu există, te vor ajunge din urmă, nu poți fugi de ele la infinit.
O concepție des întâlnită este aceea că dacă aici nu e bine, nimic mai simplu, mergi în altă parte unde lucrurile vor fi diferite și vei fi împlinit. Așadar, dacă acest loc de muncă nu este bun, schimbi locul de muncă. Daca această soție nu este bună, schimbi soția. Dacă această soacră nu este bună, o schimbi și pe soacră. În cazul în care copiii sunt o problemă, îi lași pe alții să se ocupe de ei. Baza acestui mod de gândire este aceea că motivul necazurilor tale se află undeva în afara ta, în celelalte persoane, în circumstanțele exterioare. Așa încât, schimbi locul, persoana, circumstanțele și totul va merge ca pe roate. Asta pentru că e mult mai ușor și mai puțin amenințător să proiectăm asupra celorlalți oameni și asupra a ceea ce ne înconjoară, existența și cauza problemelor noastre.
Acest mod de a vedea lucrurile ignoră însa faptul că sunt mari șanse să te lovești de probleme similare în următoarea relație, la următorul loc de muncă, în următoarea situație, întrucât ai și tu contribuția ta la ele, "le atragi", provin și din propria ta energie, din modelele și tiparele tale de a gândi, de a te comporta, nu doar ale celuilalt (Desigur că asta nu înseamnă ca ar trebui să rămâi într-o relație abuzivă sau la un loc de muncă în care te simți exploatat).
Altfel spus, “cartoful fierbinte” se rostogolește de la o relație la alta, de la un loc de muncă la altul, chiar de la o generație la alta în cadrul unei familii, până la momentul în care decizi să îl iei în mână. Și pentru că simți că “te arde”, începi să te ocupi conștient de problemă, de ceea ce este fix acolo în fața ta, “sub nasul tău”. Nu poți scăpa de tine însuți oricât ai încerca, nu poți evita la nesfârșit să privești la ceea ce este cel mai apropiat de “casa” ta, chiar dacă doare. Iar primul pas firesc este să începi să “faci curățenie în propria ta curte”, nu e niciodată prea târziu pentru asta.
“Pe termen lung nu există o evadare reușită de tine însuți, există doar transformare”. (Jon Kabat-Zinn)
