Pe parcursul dezvoltării și maturizării lor, copiii și adolescenții trec în mod firesc prin momente și etape mai dificile. În procesul lor de creștere, ei au nevoie să se adapteze la situații noi, la schimbări, cerințe și așteptări diverse din mediul familial, școlar, al prietenilor și de cele mai multe ori reușesc să facă față cu bine.
Uneori însă, ei se simt depășiți de astfel de situații și acest lucru este exprimat prin comportamente și reacții neadecvate, blocaje emoționale, relații conflictuale cu cei din jur, dificultăți școlare, somatizări etc. În asemenea perioade, părinții pot resimți că se află în impas, că eforturile și demersurile lor nu dau rezultatele așteptate sau nu sunt suficiente și atunci pot solicita sprijinul unui psihoterapeut. În terapie se urmărește dezvoltarea armonioasă a personalității copilului, o schimbare calitativă în relația copil-părinte, descoperirea resurselor relației lor și sporirea sentimentului de competență atât la copil cât și la părinte.
Scopul psihoterapiei este de a ajuta copilul și adolescentul:
- să depășească momentele în care resimte dificultăți
- să-și dezvolte abilitățile de comunicare, cooperare și rezolvare de probleme
- să-și îmbunătățească autocontrolul, perseverența, răbdarea
- să-și gestioneze mai bine stările emoționale
- să-și sporească independența
- să aibă mai multă încredere în forțele proprii, să-și descopere resursele interioare și “superputerile” pe care le deține
- să-și dezvolte gândirea critică și creativitatea
- să facă o schimbare în calitatea
Este recomandat să apelăm la un psihoterapeut atunci când:
Copilul:
- are anxietate de separare puternică
- are un comportament agresiv sau opoziționist
- are dificultăți de integrare în colectivitate
- are simptome fizice de origine psihică (enuresis, dureri abdominale, eczeme etc)
- a suferit o pierdere importantă pentru el: deces, separare de o persoană semnificativă (de exemplu divorț)
- are tulburări de somn, tulburări de alimentație
- se confruntă cu anxietate, panică, fobii, ticuri
- are dificultăți de adaptare școlară
- are o stimă de sine scăzută
- are o rezistență scăzută la frustrare
Adolescentul:
- dorește să se cunoască mai bine, să își găsească și să își definească propria identitate
- are dificultăți de relaționare, conflicte în familie, fugă de acasă
- are o stimă de sine scăzută
- are un comportament agresiv, violent, autodistructiv sau evitant (de retragere și izolare)
- se confruntă cu depresie, anxietate, panică, fobii
- are dificultăți de integrare în grupul de prieteni
- se confruntă cu greutăți de învățare, eșec școlar sau absenteism
- suferă de tulburări de somn, tensiune emoțională, incapacitate de relaxare
- are tulburări de alimentație
- se confruntă cu abuz de substanțe (alcool, tutun, droguri)
- are simptome fizice de origine psihică
- a suferit o pierdere importantă pentru el: deces, separare de o persoană semnificativă (de exemplu divorț) sau un abuz
Întâlnirea între psihoterapeut și copil se desfășoară într-un spațiu care oferă siguranță, suport și înțelegere. O relație sigură și previzibilă poate fi stabilită numai prin întâlniri regulate. Relația cu părinții este, de asemenea, o parte esențială a terapiei cu copiii, deoarece dezvoltarea copilului are loc în raport cu și în funcție de mediul său, astfel încât o schimbare a comportamentului copilului este în strânsă legătură cu atitudinea de susținere și motivația pentru schimbare a mediului. Acesta este motivul pentru care angajamentul părinților față de terapie este esențial.
